O biserică lângă care este foarte ușor să treci.
Pe Strada Valea Lungă, aproape de Piața Gorjului, între blocuri, mașini, cabluri și ritmul grăbit al cartierului Militari, se află Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” – Parohia Militari III.
Din stradă pare, pur și simplu, o biserică frumoasă de cartier. Numai că, dacă începi să întrebi când, cine și cum, locul se desface în straturi.
În această incintă a fost sfințită o capelă în 1943. Actuala biserică a început să fie ridicată în 1957. După numai un an, lucrările au fost oprite de autoritățile statului comunist și au rămas suspendate până în 1971, când construcția a putut continua.
Pe axa intrării bisericii, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul este reprezentat cu aripi, cu crucea de Înaintemergător și cu un filacter. Textul lui se poate citi: „Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui.” Formula corespunde direct cu Marcu 1:3 și reapare în Luca 3:4; rădăcina ei este profeția din Isaia 40:3.
„Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui.”
În Marcu 1:2–3 sunt puse împreună și profeția din Maleahi despre „îngerul” trimis înainte, și glasul din Isaia care pregătește calea.
Ce înseamnă „gătiți”?
În româna biblică, a găti înseamnă aici a pregăti. Imaginea este a drumului pregătit înaintea venirii unui împărat: obstacolele sunt înlăturate, ceea ce este strâmb se îndreaptă, iar drumul devine practicabil.
Numai că Ioan nu cheamă oamenii să repare un drum de piatră. Calea care trebuie pregătită este omul însuși: mintea lui, voința lui, raportarea lui la adevăr și la ceilalți. Nu Dumnezeu are nevoie de o șosea pentru a veni. Omul are nevoie să îndepărteze ceea ce îl face incapabil să-L primească și să-L recunoască.
„Drepte faceți cărările Lui”
Aici metafora devine morală. O cale poate fi strâmbă nu numai geometric. Poate fi strâmbă prin minciună, duplicitate, abuz, nedreptate, orgoliu sau prin toate ocolurile pe care ni le construim ca să nu privim adevărul.
De aceea chemarea Înaintemergătorului poate fi rezumată simplu: fă ca între ceea ce recunoști drept bine și ceea ce faci să existe o cale dreaptă.
Ioan însuși explică: „Ce să facem?”
În Evanghelia după Luca, mulțimile nu lasă cuvintele lui Ioan la nivel de simbol. Îl întreabă: „Ce să facem deci?” Iar răspunsurile sunt uimitor de concrete.
Cine are două haine să dea celui care nu are; cine are hrană să facă la fel.
Vameșilor le cere să nu pretindă mai mult decât le este rânduit.
Ostașilor le spune să nu asuprească și să nu învinuiască pe nedrept.
Astfel, „drepte faceți cărările Lui” nu înseamnă numai o stare interioară și nici numai o practică religioasă. Înseamnă și dreptate față de aproapele. Pregătirea pentru Dumnezeu trece prin felul în care te porți cu omul aflat în fața ta.
Pocăința trebuie să aibă roadă
Ioan propovăduiește botezul pocăinței și cere „roade vrednice de pocăință”. Asta exclude pocăința redusă la simplul regret. Dacă omul spune că s-a schimbat, dar continuă să asuprească, să ia ceea ce nu i se cuvine ori să acuze pe nedrept, pentru Ioan drumul încă nu este îndreptat.
Pocăința devine astfel o schimbare de direcție: vezi ce este strâmb și începi să-l îndrepți.
poate deveni imaginea mândriei care trebuie coborâtă.
poate fi ceea ce este căzut și trebuie ridicat.
poate fi falsitatea sau nedreptatea care cer îndreptare.
poate fi ceea ce împiedică trecerea și îl rănește pe celălalt.
Notă de lectură: acestea sunt interpretări duhovnicești ale imaginilor profetice, nu echivalări unice și obligatorii ale fiecărui termen. Textul biblic însuși vorbește mai întâi în imaginea pregătirii căii pentru venirea Domnului.
De ce are Sfântul Ioan aripi?
Ioan este om, nu înger prin fire. Aripile apar într-un tip iconografic vechi al Înaintemergătorului ca vestitor. În limbajul biblic, „înger” poate însemna și mesager sau trimis, iar Maleahi 3:1 vorbește despre cel trimis înainte pentru a pregăti calea.
În Marcu 1, această profeție este așezată chiar înaintea cuvintelor de pe filacter. Imaginea și textul se luminează reciproc: cel care are aripi este mesagerul, iar mesajul lui este pregătirea căii.
„Glasul celui ce strigă în pustie”
Pustia este mai întâi un loc real: Ioan propovăduiește în pustia Iudeii. Dar imaginea poate fi citită și duhovnicește. Poate exista pustie și acolo unde sunt foarte mulți oameni — atunci când lipsesc sensul, dreptatea, adevărul sau atenția față de celălalt.
Ioan nu își transformă însă propria persoană în destinație. Mulțimile vin la el, dar el arată dincolo de sine: vine Cel mai tare decât mine. Înaintemergătorul pregătește întâlnirea, nu o înlocuiește.
Mozaicul devine aproape o predică.
Privește locul în care se află. Omul vine din stradă. În fața lui este pridvorul. Apoi ușa. Dar, înaintea ușii, se află mesajul.
„Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui.”
Nu putem afirma fără documente că autorul programului iconografic a intenționat fiecare nuanță a acestei lecturi. Dar așezarea imaginii permite o observație puternică: înainte de a trece pragul bisericii, omul este chemat să pregătească un alt prag — pe cel din sine.
Nu este suficient să existe o ușă deschisă în zid. Trebuie să existe și o cale deschisă în om.
Intrarea nu este destinația
„Pregătiți” este un verb. Presupune lucrare. Presupune schimbare. Presupune să vezi ce este strâmb și apoi să faci ceva.
Ioan nu le cere tuturor să părăsească lumea și să intre în pustie. Vameșul rămâne vameș. Ostașul rămâne ostaș. Omul cu două haine rămâne în viața lui obișnuită. Dar fiecare este chemat să îndrepte ceva acolo unde se află.
De aceea calea Domnului trece prin viața concretă.
Dacă spui că iubești, îndreaptă ceea ce rănește.
Dacă spui că ai credință, îndreaptă nedreptatea.
Dacă spui că te pocăiești, caută rodul.
Dacă ai mai mult decât îți trebuie, vezi-l pe cel căruia îi lipsește.
Dacă ai putere, nu o transforma în asuprire.
Dacă ai greșit, nu construi ocoluri în jurul adevărului.
Fă drumul drept.Din 1943 până astăzi.
Dumitru și Tudora Dumitru, din Chiajna, au donat terenul. O capelă a fost sfințită la 28 noiembrie 1943; sursele istorice indică faptul că aceasta se păstrează în partea de sud a incintei.
Preoții menționați pentru momentul începerii construcției sunt Gheorghe Șeitan și Ion Mihalcea, iar proiectul îi este atribuit arhitectului Ion Paraschivescu.
O relatare bisericească publicată în 2012 consemnează că autoritățile comuniste au oprit lucrările, construcția ajungând la cornișă.
Proiectul poate continua după lunga perioadă de blocaj. Tocmai documentul și împrejurările care au permis reluarea sunt unele dintre piesele pe care încă le căutăm.
Sunt menționate contribuția enoriașilor Militari III, o donație din partea Parohiei Militari I și sprijinul Arhiepiscopiei Bucureștilor.
La 29 octombrie 1978, biserica este târnosită de Antonie Plămădeală, pe atunci episcop-vicar patriarhal.
Ani între oprire și reluare.
Expresia simplă „biserica a fost construită între 1957 și 1974” ascunde miezul poveștii: o mare parte din acest interval a fost o perioadă în care lucrările au fost blocate de autoritățile comuniste. Sursele secundare pe care le avem consemnează acest fapt; documentele administrative originale urmează să fie consultate.
Ioan Covercă.
În 1969, în timp ce biserica era încă în perioada în care lucrările nu fuseseră reluate, la Parohia Militari III ajunge preotul Ioan Covercă. Povestea lui se întâlnește tulburător cu cea a zidurilor de aici: în 1958 se înscrisese la doctorat în Teologie, dar fusese exmatriculat de autoritățile comuniste din cauza așa-numitei „origini nesănătoase”, unul dintre bunicii săi fiind senator în perioada interbelică.
A slujit la Militari III peste o jumătate de secol: coslujitor între 1969–1993, paroh între 1993–2009, apoi preot îmbisericit până în 2021. Arhiepiscopia Bucureștilor îi consemnează implicarea în construirea bisericii, realizarea picturii, vitralii, mobilier, capela mortuară și alte lucrări ale ansamblului.
Keber și Jianu, deasupra capului.
Pictura interioară este atribuită lui Iosif Keber și Ion Jianu, în tehnica frescă și stil neobizantin. Pardoseala este consemnată ca fiind realizată în mozaic venețian. În 2010–2011 a avut loc o restaurare amplă a picturii interioare, aproximativ 1.500 m², atribuită restauratorului Paul Rădulescu.
Nouă nume.
În racla fotografiată în august 2026 se disting nouă inscripții. Din fotografie putem documenta existența fizică a raclei și felul în care relicvarele sunt etichetate; autentificarea și proveniența ecleziastică a fiecărei părticele necesită însă actele parohiei.
Un articol din 27 noiembrie 2014 documentează la Parohia Militari III cinstirea unei părticele din moaștele Sfântului Apostol Andrei și menționează, în aceeași raclă, părticele atribuite Sfântului Apostol Iacob, Sfântului Teodor Tiron și Sfântului Teodor Stratilat. Într-un mesaj public din iunie 2014 apărea deja referirea la donații pentru „aducerea unor moaște” și pentru raclă; fiind un mesaj de utilizator, îl tratăm doar ca indiciu.
Locul continuă să se construiască.
O fișă istorică veche descrie intervenția asupra picturii drept una superficială.
Realizate prin contribuția enoriașilor și a familiei părintelui Covercă.
Capela este menționată ca fiind sfințită în acel an de Episcopul-vicar Sebastian.
Consemnat între lucrările dezvoltate în incinta parohiei.
Aproximativ 1.500 m² de pictură interioară, potrivit istoricului publicat în 2012.
Urmează documentele. 🔨
Strada Valea Lungă nr. 1, Sector 6, București.
Ce știm. De unde știm.
Am separat informațiile publice de observațiile proprii și de lucrurile care încă trebuie confirmate în documente. Fotografiile interioare de pe această pagină au fost realizate la 9 august 2026.
- „Maslu de obște la Parohia Militari III”, 28 noiembrie 2012 — cronologia 1957, oprirea 1958–1971, finalizarea în 1974, pictura Keber–Jianu, târnosirea din 1978 și lucrările 2003–2011.
noutati-ortodoxe.ro - Arhiepiscopia Bucureștilor — Părintele Ioan Covercă (1933–2021), 18 martie 2021 — biografia și activitatea sa la Militari III.
arhiepiscopiabucurestilor.ro - „Cinstire Sfântului Andrei la Parohia Militari 3 din Capitală”, 27 noiembrie 2014 — documentarea publică a raclei și a mai multor părticele de sfinte moaște.
ziarullumina.ro - Fișa „Biserica Sf. Ioan Botezătorul Militari III” — informații privind capela din 1943, donatorii terenului, tâmpla, lucrările post-1990 și arhitectura bisericii. Fișa are informații istorice utile, dar și date administrative vechi, pe care nu le tratăm ca actuale.
biserici.org - Pagina socială a Parohiei Militari III — pentru program și informații curente. Datele pastorale actuale trebuie verificate direct pe canalul parohiei.
Facebook
O biserică nu începe în ziua în care îi deschizi ușa.
Uneori începe cu doi oameni care dau o bucată de pământ. Uneori continuă cu niște ziduri pe care un regim le lasă neterminate ani întregi. Uneori cu un preot care vine înainte ca zidirea să poată începe din nou și rămâne acolo o viață.
Iar uneori povestea stă ascunsă la vedere, la câțiva metri de trotuarul pe care trecem zilnic.
Strada Valea Lungă nr. 1.
Etete.